În fiecare zi încerc să mă pun în locul doctorilor care ne servesc drept dascăli. E greu, chiar foarte greu, să reuşeşti să fii foarte bun în meseria asta.
Din punctul meu de vedere primul lucru esenţial pe care trebuie să-l faci pentru a urma drumul celor mai buni este să te eliberezi de frustrări. Să încerci să te prezinţi în faţa studenţilor fără greutăţile de zi cu zi, fără cicatricele lăsate de sistemul medical, fără dorinţa de a demonstra cât de deştept eşti, etc. E un lucru mare să vezi un profesor care nu-ţi povesteşte cât de greu e la rezidenţiat, că dacă nu citeşti aia eşti un om mort, că seful lui face x, că el a realizat nu ştiu ce, etc si care să nu-ţi repete de n ori de-a lungul anului aceleaşi frustrări.
Eu unul nu ştiu dacă aş putea să las deoparte frustrările acumulate de-a lungul anilor în sistem. Însă cred că aş putea să nu repet aşa mult.
Am trecut astăzi prin Iaşi pe înserate şi am văzut Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi. Trebuie sa recunosc “cu mâna pe inimă” ca e mai frumoasă şi mai impunătoare decât cea din Bucureşti.
Mă gândesc acum la TransMed că e o idee destul de bună. E interesant ca studenţii să cunoască mai bine cât mai multe UMFuri din ţară.
Am luat tot ce era de luat şi mă îndrept spre Galaţi. Am luat laptopul şi routerul pentru partidele nesfârşite de dota cu prietenii. În câteva ore voi ajunge la destinaţie.
Hipermarketurile în România (doar în Ro se întâmplă chestia asta?) au nişte tehnici foarte interesante. Din păcate sunt manipulat de TV şi cred că preţurile din aceste magazine sunt umflate artificial. Daca aveam blogul economist.com poate făceam o analiză mult mai detaliată si obiectivă. Terminând cu taxa de raft am să vă povestesc o altă tehnică de păcălire a clientului.
Aproape la fiecare casă de marcat există un mini-frigider în care există diferite băuturi racoritoare. Un lucru extrem de bine venit mai ales că omului modern îi ia mai mult timp să cumpere mâncarea decât s-o gătească. Dar după mai multe experienţe urâte cu acele sucuri am decis să verific data la care expiră. Bineînţeles că toate sticlele de coca-cola erau vechi spre foarte vechi. Unele expirau în martie, altele în ianuarie, altele pe 18 decembrie.
Chiar nu pot să returneze marfa? Trebuie să se facă de ras pentru fiecare ban câştigat printr-o masură de joasă speţă?
În ultimele două vacanţe de vară am făcut practică la Spitalul judeţean din Galaţi, cel mai mare spital din oraş. Acolo am făcut injecţii, am recoltat sânge, am pus perfuzii, în general am făcut treabă de asistentă.
Până să ajung în anul 3 mă gândeam că acele condiţii din spital sunt omniprezente în toată ţara. Ma refer în principal la lipsa materialului cu care să-ţi faci treaba. Pacienţii erau nevoiţi să-şi aducă branule, leucoplast, uneori chiar medicamente. Erau unele zile când abia aveam vată pentru a opri sângerarea după o recoltare. Nu mai vorbesc de spirt, etc. In tot spitalul nu exista un endoscop, pentru ca unicul endoscop care era foarte bătrân s-a stricat iar cum bani nu erau…
În anul 3 am intrat într-un spital bucureştean (Sf. Pantelimon) şi am văzut total alte condiţii. Toată aparatura medicala este relativ noua, moderna, sunt foarte multe EKGuri, ecografe. Paturile de spital sunt moderne, nu se compară cu cele din Galaţi. Asistentele au cam tot ce au nevoie pentru a-şi face treaba. Doctorii beneficează de imagistică performantă. Ce să mai e o plăcere să lucrezi într-un astfel de mediu unde nu trebuie să-ti faci grijă dacă mai sunt sau nu fiole eprubete pentru recoltare.
Am găsit zilele astea un site foarte interesant. TotulRedus.ro aduna toate ofertele speciale de la toate magazinele mari din Romania si ti-le prezinta frumos la ei pe site sau chiar prin RSS.
Eu unul l-am pus în RSS reader Acum aştept să curgă ofertele.
A trebuit să aştept până în anul 3 să văd materia care nu-mi cere să învăţ analize de laborator pe de rost. Dacă îmi aduc aminte în primul an la biochimie domnul doctor asistent nu ne-a cerut la examen sa facem experimente însă le faceam în timpul orelor de LP.
În schimb am rămas cu amintiri triste despre materii unde a trebuit să învăţ o mulţime de porcării. Se pun 0.2mg de oxalat de calciu peste 10mg de lapte dupa care se lasa 10 min apoi se strecoara urmand ca apoi sa observi nu stiu ce cristale pe hartia de filtru, balbalbalbablalba. Chestii pe care le-am învăţat cu o seară înainte de examen şi le-am uitat la 5 minute după. (Pe cei care sunt mai sfinţi decât papa si mai deştepţi decât Einstein îi anunţ ca experimentul de mai sus e unul fictiv)
La fiziopatologie învăţam cam toate testele paraclinice, momentan învăţam despre testele de coagulare, însă în niciun caz nu ne predă nimeni despre tehnici de laborator ci despre ce semnificaţie are acel test, valori normale, valori modificate-> cauze.
Dacă aş avea bani serioşi (gen sa-mi cumpere tata bmw, range rover sport, etc) aş cumpara la fiecare profesor câte un cadou pentru crăciun. Cel mai indicat cadou pentru majoritatea profesorilor ar fi un astfel de gadget. E ciudat ca profesorul sa stea lipit de laptop, ba, mai rău, in unele cazuri sa se aşeze în fată lui şi să vorbească de după laptop parcă s-ar baricada.
Eu unul am observat o chestie: Profesorii care stau în picioare şi se plimbă prin sala predau, explică mult mai bine decât cei care stau jos la catedră sau undeva în mijlocul studenţilor.
January 5th, 2009 
Voi ce aţi fi în stare să faceţi ca să combateţi căderea părului?